Istoric

Pentru Bărbulețu, prima atestare documentară este la 4 ianuarie 1574, când voievodul Alexandru Mircea dăruiește lui Neagoe și feciorilor săi moșia Bărbulețu, cumpărată de la Danciu a lui Zlate.
Se spune că numele de “Bărbulețu” vine de la un locuitor cu numele de Barbu, cantor la biserica din localitate, care, împreună cu doi monarhi de la schitul Lăculețe, țineau din când în când serviciile religioase și cele civile locuitorilor din comunitate.
Bărbulețu își pierde vechimea în trecutul istoric, înainte de atestarea documentară, dovedită prin cercetări arheologice de suprafață, când au fost descoperite așezări dacice în punctul Cetatea.
Vatra satului Bărbulețu a fost locuită permanent, fapt confirmat și de prezența unei biserici pe terenul numit “Grui” ale cărei ruine s-au păstrat până în secolul al XIX-lea, dar și prin mormintele descoperite pe același teren.
Martor la vechimea comunei mai este și biserica din piatră situată în centrul satului Bărbulețu, ce poartă hramul „Adormirea Maicii Domnului”, ale cărei baze au fost puse de domnitorul Mihai Viteazul și terminată la 1662 de domnitorul Radu CREȚULESCU.
Astăzi, biserica este declarată monument istoric, alături de „Crucea de piatră” de la Ghemeleu, scrisă în chirilica veche.
Tradițiile sunt păstrate cu sfințenie de către oamenii locului, de la „Focul lui Sumedru” ce dăinuie din timpul dacilor, la sărbătorile religioase și până la portul popular, care încă nu a dispărut.
Costumul popular purtat de locuitorii din comuna Bărbulețu a obținut medalia de aur la expoziția de la Paris, în anul 1921, fiind purtat de Elena IACOBESCU.