I.Istoric
Numele de Bărbulețu vine de la un locuitor cu numele de Barbu, cantor la biserica din localitate, care, împreună cu doi monarhi de la schitul Lăculete, țineau slujbele religioase.
Vechimea comunei Bărbulețu este cu mult mai mare decât o spun atestările documentare, găsindu-se urme ale unei așezări dacice în punctul Cetătea, vechea așezare Băsești, astăzi Cetățuia.
Prima mențiune documentară este la 4 ianuarie 1574, când voievodul Alexandru Mircea dăruiește lui Neagoe si feciorilor săi moșia Bărbulețu, cumpărată de la Danciu a lui Zlate. Crucea de piatră de la Ghemeleu, din anul 1666, este o altă mărturie a vechimii comunei.
Toponimul Cetătea, atestat documentar în anul 1673, este o întăritură naturală care indică stațiuni preistorice sau foste așezări fortificate existente în vremea stăpânirii romane. În interiorul întăriturii (dealului) este o locuință de piatră care datează de pe vremea tătarilor si care în secolul XIX era folosită de haiduci, unul reprezentativ fiind Radu lui Anghel de unde si denumirea Grotei.
Tot tradiția spune ca toponimul Omul Mort este legat de faptul ca pe acest deal a murit un conducător local în luptele cu tătarii, iar la Părul Pașii a murit un mare conducător turc în luptele cu Mihai Viteazu.
La divanul ad-hoc din 1857 a participat din partea moșierilor locului Marin Muscal, din Bărbulețu.
De asemenea, locuitorii din Bărbulețu si-au adus contribuția de sânge la războiul de independentă din 1877 – 1878, la războiul de întregire a patriei 1916 – 1918 si la cel de-al II – lea Război Mondial, mărturie fiind numele eroilor scrise pe plăcile comemorative de pe cele două monumente istorice din centrul satului Bărbulețu.
II.Demografie
